Istoria de înot

Înot
Istoria înotului

Înotul este, fără îndoială, unul dintre cele mai cunoscute sporturi din lume, în special datorită includerii sale în Jocurile Olimpice de vară, care au loc o dată la patru ani. Sportivi precum Michael Phelps, Katie Ledecky și mulți alții entuziasmează în mod constant mulțimile și câștigă medalii, dar mulți se întreabă: când anume a început înotul ca sport? Citiți mai departe pentru a afla totul despre originile și istoria înotului, de la începuturile sale în antichitate până la dezvoltarea sportului modern!

Cuprins

Când a luat naștere înotul?

Înotul a fost o activitate practicată de-a lungul istoriei, de la primii oameni și până în zilele noastre. Cu mii de ani în urmă, înotul avea scopuri foarte practice, cum ar fi găsirea hranei pentru a evita înfometarea, călătoria dintr-un loc în altul și scăldatul. Înotul era, de asemenea, o activitate recreativă și de exerciții fizice în întreaga lume antică. De fapt, unele dintre primele înregistrări ale înotului organizat datează din Egiptul antic și din anul 2500 î.Hr. Piscinele au fost folosite în Grecia Antică în jurul anului 800 î.Hr. pentru scăldat și exerciții fizice, iar în Roma Antică, în jurul anului 100 î.Hr., băile și piscinele erau locuri de întâlnire comune. Cu toate acestea, în ciuda acestor practici recreative, sportul modern de înot, așa cum există astăzi, nu a început decât în anii 1800.

Se crede că înotul atletic modern a început în Marea Britanie, unde Societatea Națională de Înot a fost înființată în 1837. Societatea a organizat curse în piscine interioare din Marea Britanie. Australia merită, de asemenea, o mențiune, deoarece a organizat unele dintre primele campionate de înot la mijlocul anilor 1840.

În 1896, la Atena, în Grecia, a avut loc prima ediție modernă a Jocurilor Olimpice. Înotul a fost prezentat ca unul dintre sporturile de la aceste Jocuri Olimpice și a rămas un sport olimpic de atunci. La prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne, existau doar patru probe de înot: două probe de 100 de metri, una de 500 de metri și una de 1200 de metri. Una dintre probele de 100 de metri a fost rezervată doar marinarilor din marina greacă și a fost câștigată pentru prima dată de marinarul grec Ioannis Malokinis. Ceilalți câștigători ai primelor probe au fost Alfréd Hajós (Ungaria) și austriacul Paul Neumann, Hajós câștigând atât proba de 100 de metri, cât și cea de 1200 de metri.

Cine a inventat înotul?

Nu se poate spune că o singură persoană a "inventat" înotul, deoarece înotul în sine a început odată cu apariția primilor oameni și este o activitate naturală care se practică de multe secole. Cu toate acestea, ca sport, Societatea Națională de Natație primește mult credit pentru că este "inventatoarea" înotului modern. Aceștia au organizat competiții în Marea Britanie la începutul secolului al XIX-lea, ceea ce a dus în cele din urmă la dezvoltarea sportului modern pe care îl vedem astăzi, atât în cadrul Jocurilor Olimpice, cât și în cadrul competițiilor de înot locale sau școlare.

În 1873, John Trudgen a inventat o nouă figură de înot numită "front crawl". Tracul frontal a devenit în cele din urmă ceea ce se numește astăzi stilul liber. În prezent, stilul liber este cea mai rapidă și cea mai frecventă mișcare de înot, astfel încât mulți oameni îl consideră pe Trudgen o figură perenă a înotului, deoarece a creat una dintre cele mai de bază și mai comune tehnici din sportul modern.

Când a fost înființată înotul?

Înotul a fost înființat în momente diferite în țări diferite. În Marea Britanie, înotul a fost înființat pentru prima dată în 1837. Prima lor organizație de înot avea șase bazine interioare, fiecare cu trambuline.

În Australia, înotul a luat naștere în 1846. Australia a organizat campionate de înot și a organizat competiții ulterioare în fiecare an după aceea. În Statele Unite, înotul a fost înființat abia în 1888.

FINA, sau Fédération Internationale de Natation Amateur, a fost înființată în 1908. Aceasta a fost prima asociație mondială de natație. Aceasta a stabilit regulile, regulamentele și competițiile pentru anii următori și a reglementat, de asemenea, sportul de scufundări și alte sporturi acvatice.

Există credința că înotul a luat naștere înainte de secolul al XIX-lea. Cu toate acestea, în timpul anilor 1800, înotul a devenit popular. În acest secol, multe sporturi moderne erau la început de drum, iar înotul nu este diferit. Cu toate acestea, înotul a devenit popular mult mai repede decât alte sporturi. Au existat o varietate de competiții și campionate organizate imediat, ceea ce a creat un interes în lumea înotului care a condus la primele Jocuri Olimpice moderne. În 1896, au avut loc primele Jocuri Olimpice moderne, iar înotul a avut un mare succes. Acest lucru a crescut semnificativ popularitatea globală a înotului. La Jocurile Olimpice din 1904 a fost adăugat brasul.

Deși înotul este popular în întreaga lume, există câteva țări în care este deosebit de popular, printre care se numără:

  • Marea Britanie
  • Australia
  • Statele Unite ale Americii
  • Canada
  • Germania
  • China
  • Australia
  • Italia
  • Rusia
  • Ungaria
  • Țările de Jos

Istoria înotului fapte cheie și cronologie

  • 2500 Î.HR: Primul înot organizat a avut loc în Egiptul Antic.
  • 800 Î.HR: Grecii antici foloseau piscinele pentru scăldat și exerciții fizice.
  • 100 Î.HR: Vechii romani foloseau piscinele și băile pentru recreere în comun.
  • 1830s: În Marea Britanie încep să se organizeze competiții de înot.
  • 1837: În Marea Britanie se înființează Societatea Națională de Natație.
  • 1846: Australia organizează primele sale campionate.
  • 1873: Invenția crawl-ului frontal de către John Trudgen.
  • 1888: În Statele Unite ale Americii se înființează Amateur Athletic Union.
  • 1896: Are loc prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne, cu înotul ca disciplină inclusă.
  • 1900: Înotul pe spate este adăugat ca probă la Jocurile Olimpice.
  • 1908: Se înființează Fédération Internationale de Natation Amateur (FINA).
  • 1912: Probele feminine de înot sunt adăugate la Jocurile Olimpice.
  • 1924: Înotul devine un sport oficial al NCAA.
  • 1956: Strofa fluture este introdusă pentru prima dată la Jocurile Olimpice.
  • 1970: Comisia pentru atletismul interuniversitar pentru femei (CIAW) sancționează înotul feminin.
  • 1976: Ochelarii de protecție încep să fie folosiți în competițiile olimpice de înot.
  • 1981: Înotul feminin devine un sport oficial al NCAA.
  • 2008: Michael Phelps cucerește opt medalii olimpice de aur la înot pe parcursul unei singure ediții a Jocurilor Olimpice, un record.

ÎNTREBĂRI FRECVENTE

Când a fost inventată înotul?

Deși oamenii au înotat pentru transport, vânătoare și recreere timp de milenii, înotul ca sport a fost inventat la începutul anilor 1800, de către viitorii membri ai Societății Naționale Britanice de Natație. Încă din anii 1930, în Marea Britanie au avut loc competiții de înot, iar Societatea Națională de Înot a fost înființată în 1837.

Care sunt probele de înot din cadrul Jocurilor Olimpice?

La cea mai recentă ediție a Jocurilor Olimpice, desfășurată la Tokyo în 2021 (dar reprezentând anul 2020), au existat 35 de probe de înot, 17 pentru bărbați și 17 pentru femei, precum și o probă mixtă. Evenimentele pentru un singur sex sunt: 50, 100, 200, 400, 800 și 1500 de metri liber; 100 și 200 de metri spate; 100 și 200 de metri bras; 100 și 200 de metri fluture; 100 și 200 de metri fluture; 200 și 400 de metri mixt; ștafeta 4 x 100 de metri și 4 x 200 de metri liber; și o probă de 10 kilometri în ape deschise. Singura probă de înot mixt este ștafeta 4 x 100 metri mixt.

Ce sportiv a câștigat cele mai multe medalii olimpice la înot?

Michael Phelps a câștigat cele mai multe medalii olimpice în natație, cu un total de 28. Dintre aceste medalii, 23 sunt de aur, ceea ce reprezintă un record pentru cele mai multe medalii de aur în înot. Opt dintre medaliile de aur au fost câștigate la Beijing, în 2008, cea mai de succes Olimpiadă a lui Phelps. Phelps deține, de asemenea, trei medalii de argint și două medalii de bronz. Pe lângă faptul că a fost un atlet talentat, Phelps a avut o longevitate fenomenală, obținând mai multe medalii de aur la patru ediții consecutive ale Jocurilor de vară, între 2004 și 2016.