Lista de strategii de hochei

Hochei pe gheață
Strategia de hochei pe gheață

Strategia este esențială pentru a înscrie, a apăra și a câștiga meciuri de hochei. Echipele folosesc scheme diferite în zonele ofensive și defensive, în jocul de putere și în penalizare. Strategiile sunt deseori dezvoltate și construite în timpul antrenamentelor din timpul săptămânii care precedă zilele de meci. Strategiile ajută o echipă să se simtă pregătită și în sincronizare pe gheață. Este mai probabil ca jucătorii să fie poziționați corect și să lucreze mai bine cu coechipierii lor atunci când folosesc strategiile în mod eficient.

Cuprins

Listă de strategii de hochei

Există o mulțime de strategii implicate în sportul de hochei pe gheață. Depinde de antrenori să conceapă jocuri care să ofere echipei lor un avantaj strategic față de echipa adversă. Iată care sunt principalele tipuri de strategii de hochei.

  • Strategii ofensive
  • Strategii defensive
  • Strategii Power Play
  • Strategii de eliminare a penalizărilor

Strategii de zonă ofensivă

Atunci când echipele se află în zona lor ofensivă, ele implementează strategii pentru a pune presiune pe jucătorii din zona defensivă și pentru a crea oportunități de a marca. Cele mai comune trei scheme ofensive implementate în hochei sunt 1-2-2, 1-3-1 și 2-3.

Formația 1-2-2

1-2-2 este o strategie frecvent utilizată în zona ofensivă. Aceasta presupune ca un atacant să fie principalul forechecker, iar ceilalți doi atacanți să acopere jumătățile de zid ale fiecărei echipe. Cei doi fundași formează linia din spate în cazul în care adversarul reușește să pătrundă cu pucul în zona neutră. Sarcina primului forechecker este de a forța fundașul să aleagă o parte pentru a duce sau a pasa pucul în sus. Odată ce fundașul advers a ales o parte, atacantul de pe acea jumătate de zid va asigura o presiune suplimentară. Această strategie este simplă, dar eficientă, ceea ce o face o alegere populară pentru echipe de toate vârstele și nivelurile de calificare.

1-3-1 Formație

1-3-1 este o strategie mai nouă care a fost implementată de echipe în zona ofensivă. Asemănător cu 1-2-2, 1-3-1 include un prim forechecker care presează echipa adversă în zona ofensivă. Doi jucători vor oferi sprijin pe fiecare jumătate de zid, de obicei un atacant și un fundaș. Un al treilea jucător este, de asemenea, poziționat în mijlocul gheții, în linie cu cei doi jucători de pe semicerc. Acest jucător, de obicei unul dintre atacanți, va căuta să preseze orice joc spre mijlocul gheții, o tactică obișnuită folosită pentru a contracara alte strategii. Această presiune spre mijlocul gheții, în plus față de jucătorii de pe semicercuri, taie toate culoarele de trecere și rutele libere atunci când este executată corect. Slăbiciunea acestei strategii constă în lipsa de profunzime în defensivă, ceea ce poate duce la pătrunderi în teren și la atacuri ale adversarilor.

2-3 Formație

Strategia 2-3 în zona ofensivă este mai rar folosită, deoarece necesită un echilibru extrem de delicat între agresivitate și pasivitate. Doi înaintași sunt însărcinați cu urmărirea agresivă a pucului în partea de jos, în timp ce ceilalți trei coechipieri sunt staționați în partea superioară a zonei. Dacă adversarul reușește să deplaseze pucul pe o parte, jucătorul care joacă sus pe acea parte va coborî pentru a exercita presiune asupra acestuia. Acest lucru va face ca doar doi jucători să fie în linia din spate, așa că trebuie să se asigure că nu sunt prea agresivi.

Strategii de zonă defensivă

Strategiile din zona defensivă se concentrează pe tăierea culoarelor de trecere, pe presarea pucului și pe forțarea recuperărilor. Cele trei scheme principale implementate în zona defensivă sunt acoperirea zonei, acoperirea omului și o supraîncărcare laterală puternică.

Acoperirea zonei

Acoperirea de zonă este cea mai frecvent utilizată strategie de zonă defensivă folosită în hochei. Aceasta presupune ca fiecare jucător să acopere o anumită zonă a gheții, indiferent de jucătorul advers care ocupă acea zonă. Cele două aripi vor acoperi zona din apropierea vârfului cercurilor și a liniei albastre și caută oportunități de a sparge pucul și de a-i acoperi pe fundașii adversari. Cei doi apărători acoperă zonele din fiecare dintre colțurile lor respective până în fața porții. Treaba lor este să preseze pucul și să împiedice pasele spre partea din față a porții. Centrul va ajuta la susținerea apărării, oferind un strat suplimentar de apărare în colțuri și în fața porții.

Acoperirea omului

Acoperirea omului este mai puțin obișnuită decât acoperirea zonei în hochei, dar este încă folosită de unele echipe. Această strategie presupune ca fiecare jucător din zona defensivă să se potrivească cu un jucător advers pentru a-l acoperi. Echipele care folosesc o versiune a acoperirii omului joacă un hibrid între om și zonă, care include un anumit jucător care este urmat de un anumit apărător.

Supraîncărcarea părții puternice

Supraîncărcarea părții puternice este o strategie care plasează toți jucătorii din apărare pe o parte a zonei ofensive. Este similară ca formă cu acoperirea zonei, cu excepția faptului că toți jucătorii sunt deplasați orizontal pe o parte a gheții. Supraîncărcarea laterală puternică este menită să elimine spațiul pentru ca echipa atacantă să poată muta pucul și să forțeze schimbări de situație.

Strategii Power Play

Un joc de putere este atunci când o echipă are un avantaj de om în fața adversarului ca urmare a unei penalizări. Diferite strategii sunt implementate în zona ofensivă de către echipele aflate în avantaj, mai ales umbrela și supraîncărcarea.

Umbrelă

Umbrela este o strategie de joc de forță folosită în zona ofensivă și are aceeași formă ca și numele său. Umbrela are doi atacanți jos, în zona ofensivă, iar ceilalți trei coechipieri sunt împrăștiați lângă linia albastră. Această strategie este concepută pentru a deschide culoarele de trecere și pentru a crea aruncări din zona înaltă, precum și lovituri cu un singur timer în fața porții.

Suprasarcină

Supraîncărcarea este o strategie de joc de putere care este folosită de echipe de toate vârstele și nivelurile de calificare. Supraîncărcarea prezintă doi apărători care joacă pe punctul din apropierea liniei albastre, un atacant pe semicerc, un atacant în colț și unul în fața porții, toți pe aceeași parte a gheții.

Strategii de eliminare a penalizărilor

O echipă este în penalizare atunci când are un om în minus din cauza unei penalizări. Aceștia sunt apoi însărcinați să se apere strategic și să folosească diferite scheme pentru a ține pucul departe de poartă. Cele mai comune strategii de eliminare a penalităților sunt cutia, diamantul și triunghiul.

Caseta

Boxul este folosit în zona defensivă în primul rând atunci când echipa adversă se află într-o formație de supraîncărcare. În acest box, cei doi atacanți acoperă zona înaltă și punctul, în timp ce doi fundași acoperă zona joasă din fața porții. Această strategie are ca scop să taie culoarele de trecere și să prevină aruncările din zonele cu punctaj ridicat.

Diamant

Diamantul este o altă strategie de eliminare a penalizărilor din zona defensivă și este folosită de obicei atunci când echipa adversă se află într-o formație de tip umbrelă. Spre deosebire de box, diamantul are doar un atacant în zona înaltă și un apărător în fața porții. Ceilalți doi coechipieri sunt poziționați în apropierea fiecărui punct de confruntare pentru a preveni loviturile cu o singură lovitură. Scopul principal al acestei strategii este de a acoperi opoziția în zona înaltă și de a preveni pasele cu un singur timer.

Triunghi

Triunghiul este o strategie de eliminare a penalizărilor din zona defensivă care este folosită atunci când echipele au doi jucători în minus într-un scenariu 5 contra 3. Triunghiul are de obicei doi apărători în partea de jos, care acoperă partea din față a fileului și zona joasă, în timp ce un singur atacant joacă mai sus în zonă și încearcă să blocheze căile de trecere și de aruncare. Având în vedere că un 5 contra 3 este un dezavantaj atât de mare, penalizatorii din triunghi se concentrează în principal pe eliminarea șanselor ușoare de a înscrie, cum ar fi aruncările din zona joasă și pasele prin linia de fund.